Incredibil, dar e adevărat. Deși manualele de istorie ne spun că epoca sclavagistă a apus demult, în realitate există și astăzi sclavi dependenți de angajatorii lor. Sclavia aşa cum o ştim din cele mai vechi timpuri nu doar că a supravieţuit până în prezent, dar înfloreşte sub forme care mai de care mai neaşteptate. Şi odată cu creşterea numărului locuitorilor planetei (am depăşit cifra celor 7 miliarde de locuitori), a crescut proporţional şi numărul sclavilor.
În mod oficial, regimul sclavagist şi sclavia nu sunt recunoscute în nicio ţară din lume. Ultima ţară care a abolit în mod oficial sclavia a fost Mauritania, unde în anul 1985, sclavia a fost abolită printr-un decret prezidenţial. Cu toate aceasta, chiar şi în prezent, cu toate mijloacele moderne de cercetare şi estimare, nimeni nu cunoaşte cu exactitate numărul persoanelor obligate la o viaţă de sclav.
O mare cauză a sclaviei este reprezentată de însăşi creşterea necontenită a populaţiei umane pe Terra. Acest fenomen fără precedent creează nu numai o intensificare a luptei pentru resurse, dar şi o categorie uriaşă de oameni care nu-şi găsesc altfel de lucru, implicit nu se pot autosusţine într-un mod onorabil.
Experţii şi cercetătorii acestui fenomen estimează că la ora actuală există între 21-30 milioane de sclavi. Adică unul din 280 de oameni este sclav în toată puterea cuvântului. Şi se pare că acest fenomen este pe cai mari, odată ce sclavia este în creştere continuă de la an la an, fiind alimentată de sărăcie, foamete, războaie şi lipsa educaţiei şi drepturilor elementare ale unei fiinţe omeneşti.
Conform ultimului „Global Slavery Index”, în prezent, în Europa există circa 566.200 de persoane care trăiesc în condiţii de sclavie adevărată. România este situată undeva la mijlocul clasamentului european al sclaviei. Pe baza datelor oferite de autorităţile române şi de organizaţiile non-guvernamentale care se ocupă de drepturile omului, în prezent ar exista în România între 22.600-25.000 de sclavi.
Anterior, Poliţia Română a identificat şi destructurat adevărate reţele de sclavi în judeţele Constanţa, Giurgiu, Vaslui şi Galaţi. Majoritatea victimelor erau minori forţaţi să muncească fără să fie plătiţi, dar şi adulţi. O altă categorie de persoane cu statut de sclav sunt cele obligate să se prostitueze sau să cerşească, banii obţinuţi astfel fiind confiscaţi de clanurile interlope care le exploatează şi le privează de libertate.
Unul dintre cele mai mari obstacole în lupta mondială împotriva sclaviei moderne este faptul că aceasta are loc adesea „ascunsă” de ochii lumii. Pentru a înţelege mai bine acest fenomen şi a-l distinge clar atunci intenţionaţi să vă găsiţi un job şi să vă apucaţi să munciţi, IATĂ o listă cu zece situații în care oamenii sunt victime ale muncii forțate.
1. Persoanele au fost trase pe sfoară
Multe victime ale sclaviei moderne sunt influenţate să accepte ceea ce pare că este o bună oportunitate, dar se dovedește a fi o minciună. Un exemplu în acest sens este o tânără din Zambia, căreia i s-a promis un loc de muncă ca ospătar în Europa, dar atunci când a venit a constatat că acest job nu există. A fost violată, bătută și forțată să lucreze ca prostituată şi nu avea unde să meargă pentru a cere ajutor.
2. Persoanele sunt izolate
Victimele pot fi izolate fizic și forțate să lucreze la distanță, sau pur și simplu sunt împiedicate să comunice cu prietenii lor, cu familia sau oricine altcineva. De exemplu, în Franța, o muncitoare domestică din China a fost obligată să lucreze 365 de zile pe an şi i s-a interzis să părăsească casa. Inspectorii de muncă, care au descoperit situația, au spus că persoana a fost izolată de rudele sale din China și aproape nu vorbeşte franceza. Muncitoarea a povestit că nu a avut nicio modalitate de a apela după ajutor.
3. Pașapoartele persoanelor au fost confiscate
Confiscarea de pașapoarte sau alte documente importante este un alt mijloc comun pentru ca lucrătorii să accepte condițiile precare de viață și de a-i constrângere să lucreze. De exemplu, un muncitor din Nepal a declarat că angajatorul său l-a împiedicat să părăsească locul de muncă sau să plece acasă, luîndu-i pașaportul. Fără pașaport, muncitorul nu putea să se întoarcă în Nepal și nici nu putea merge la poliție, deoarece s-a temut să nu fie arestat pentru că nu avea viză.
4. Persoanele lucrează pentru a achita o datorie
Multe victime ale muncii forțate lucrează pentru a achita o datorie. Aceasta la fel este o modalitate de sclavie, întrucât victima nu are posibilitatea de a negocia condițiile de întoarcere a datoriei, care se pot schimba la discreția „creditorilor” și să treacă de la o generație la alta. Această muncă se numește „servitor pentru datorii” și este foarte frecventă în Asia de Sud. Un asemenea caz a fost povestit de un pakistanez, care a ajuns în robie din cauza datoriilor, după ce a împrumutat 200 de dolari de la angajatorul său. Atunci când i-a mai rămas să întoarcă 50 de dolari, angajatorul său a spus că datoria a fost de 400 de dolari.Muncitorul nu a putut dovedi că „creditorul” a mințit, așa că a trebuit să meargă să lucreze pentru el într-o mină, în speranța că-şi va plăti datoria.
5. Persoanelor li se promite un salariu pe care nu-l primesc niciodată
Plata neregulată sau întârziată a salariilor nu implică întotdeauna sclavie modernă. Dar atunci când acesta este în mod deliberat reținut pentru a forța lucrătorii să accepte condițiile de muncă precare sau de a preveni schimbarea locului de muncă, devine o indiciu a muncii forțate. De exemplu, un tânăr nigerian a plecat să lucreze la o fermă într-o altă regiune a țării pentru a-și întreține familia. I s-a promis cazare și un salariu bun, dar nu a fost niciodată plătit. De fiecare dată când şi-a cerut banii, proprietarul i-a promis că-i va plăti mai târziu. Atunci când, în cele din urmă, tânărul a ameninţat că pleacă, proprietarul l-a lovit și l-a amenințat că nu-l va plăti deloc.
6. Persoanele lucrează ore suplimentare care nu sunt plătite adăugător
Un tânăr din Bangladesh care şi-a găsit un job în construcție a fost impus să lucreze 19 ore consecutive, fără pauză, nu i-au fost plătite orele suplimentare și nu a avut vacanţă. „M-au tratat ca pe un animal”, a povestit acesta. Impunerea lucrătorilor să muncească peste orele de lucru stabilite la fel este un indicator evident al muncii forțate. Numai că demonstrarea în practică a acestei încălcări poate fi foarte complicată.
7. Persoanele trăiesc și lucrează în condiții abuzive
În Brazilia, un inspector al muncii a găsit la o fermă sau pe plantație muncitori care trăiesc în colibe de plastic și beau apă contaminată. „Persoanele erau ascunse în tufișuri, astfel ca să nu le vedem ,până plecam”, a povestit inspectorul. Victimele sclaviei moderne sunt supuse unor condiții de viață și de muncă pe care nimeni nu le-ar accepta în mod voluntar. În timp ce ei înșiși nu au dovezi ale muncii forțate, condițiile precare de muncă sunt adesea un semn de avertizare în acest sens.
8. Muncitorii sunt intimidați sau amenințați
Amenințările și intimidările sunt baza sclaviei moderne, care exploatează în general vulnerabilitatea unei persoane care se află deja într-o poziție slabă.Aceasta a fost experiența unei din Etiopia, care muncea în Liban. „Femeia pentru care am lucrat mă amenința și îmi spunea că-i datorez 600 de dolari, altfel mă denunţă la poliție, spunând că am documente. Nu am putut face nimic, nu aveam documente și știam că poliția nu m-ar ajuta”. În cele din urmă, femeia din Etiopia a decis să părăsească locul de muncă.
9. Sunt prinse într-o capcană psihologică
O tânără de 16 ani, din Kazahstan, traficată pentru prostituție în Rusia, își amintește că a trăit într-o cameră cu gratii la ferestre și poartă de fier. „Era imposibil să scap. A durat două luni. Mă duceau să mă întâlnesc cu „clienții” mei și mă aduceau înapoi mereu sub strictă supraveghere”, îşi aminteşte tânăra.Răpirea oamenilor pentru a-i exploata sau ținerea lor închişi este un semn clar al muncii forțate.
10. Muncitorii au fost bătuți sau violaţi
Violența fizică este, din păcate, o trăsătură comună a sclaviei moderne. Aceasta poate fi folosită pentru a exercita controlul asupra victimei sau de a o forța să își îndeplinească sarcinile, împotriva voinței ei, cum ar fi sex cu angajatorul sau munca fără a primi un salariu. „Abuzurile a început aproape imediat după sosirea mea și au fost tot mai frecvente și violente”, își amintește o tânără din Cambodgia, de 22 de ani, care a plecat să lucreze pentru o familie din Malaezia.„Am fost bătută cu regularitate, cu palmele şi cu pumnii”, îşi mai aminteşte femeia.
Sperăm că modalităţile de a recunoaşte sclavia modernă, identificate de specialiştii din diferite colţuri ale lumii şi expuse de noi, îţi vor fi de folos, iar tu NU te vei număra printre miile de victime.
