Un nou raport al Organizaţiei Internaţionale a Muncii scoate la iveală provocările enorme cu care încă se confruntă femeile în găsirea și păstrarea locurilor de muncă decente în întreaga lume. Mai mult, decalajul salarial actual, dintre bărbaţi şi femei, se va păstra încă 70 de ani. Aceste concluzii aparţin Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care a publicat un raport cu Ocazia Zilei Internaţionale a Femeii.
Deşi au fost înregistrate îmbunătățiri modeste, în anumite regiuni ale lumii, milioane de femei pierd teren în găsirea unui loc de muncă, la fel ca bărbaţii.
„Raportul arată marile provocări cu care femeile încă se confruntă în obținerea și menținerea locurilor de muncă decente. Acțiunile noastre trebuie să fie imediate, eficiente și pe termen lung. Nu e timp de pierdut. Agenda 2030 este o oportunitate de unificare a forțelor și de dezvoltare a politicilor privind egalitatea de gen”, a declarat directorul general al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Guy Ryder.
Raportul Organizaţiei Internaţionale a Muncii analizează datele din 178 de țări și concluzionează că inegalitățile dintre femei și bărbați persistă în mai multe sectoare ale pieței forței de muncă la nivel mondial. În plus, raportul arată că, în ultimele două decenii, progresele semnificative înregistrate de femei în educație nu au dus la îmbunătățiri comparabile în poziția lor la locul de muncă.
Bărbaţii sunt angajaţi la muncă în număr mai mare
La nivel global, diferența de gen în ocuparea forței de muncă a scăzut doar cu 0,6 puncte procentuale din anul 1995 până în prezent, cu o cifră de 46 la suta pentru implicarea în muncă a femeilor şi aproape 72 la suta pentru barbaţi.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, anul trecut, 586 de milioane de femei lucrau pe cont propriu sau în cadrul afacerilor de familie, nefiind remunerate. La nivel global, proporția celor care lucrează într-o afacere de familie a scăzut semnificativ în rândul femeilor (17,0 puncte procentuale în ultimii 20 de ani) și într-o măsură mai mică în rândul bărbaților (8,1 puncte procentuale). Astfel, diferențele de gen în activităţile de familie s-a fost redus la 11 puncte procentuale.
La nivel global, 38 la suta dintre femei şi 36 la suta dintre barbaţii care sunt salariaţi nu contribuie la protecția socială. Proporția de femei a ajuns la 63,2 la sută în Africa sub-sahariană şi 74,2 la sută în Asia de Sud, unde predomină munca informală. Raportul Organizaţiei Internaţionale a Muncii furnizează, de asemenea, noi date din 100 de țări, privind orele de lucru plătite și neplătite, accesul la protecția maternității și pensie.
Femeile muncesc mai multe ore
Astfel, femeile continuă să lucreze mai multe ore pe zi, decât bărbații, atât în ceea ce priveşte munca remunerată, cât și cea neremunerată. În economiile dezvoltate, femeile angajate (fie independente sau salariate) lucrează 8 – 9 ore, în comparație cu 7 ore și 36 de minute cât lucrează bărbaţii. În economiile în curs de dezvoltare, femeile angajate muncesc 9 ore și 20 de minute, în timp ce bărbații 8 ore și 7 minute.
În plus, în mai mult de 100 de ţări studiate, peste o treime din bărbați angajați (35,5 la sută) și mai mult de un sfert din femeile angajate (25,7 la sută) lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână. Acest lucru afectează, de asemenea, distribuția inegală între femei și bărbați.
Dezavantajul cumulativ cu care se confruntă femeile pe piața muncii are un impact considerabil asupra viitorului lor. În ceea ce privește acoperirea pensiilor, aceasta este mai mică pentru femei decât pentru bărbați. La nivel global, proporția femeilor care au trecut de vârsta de pensionare și primesc pensie este, în medie, de 10,6 puncte procentuale mai mică decât cea a bărbaților.
Potrivit raportului, la nivel global, femeile reprezintă aproape 65 la suta din persoanele care au dreptul la pensie de vârstă (60-65 sau mai mare în conformitate cu legislația națională în majoritatea țărilor), fără nici o pensie regulată. Acest lucru înseamnă că 200 de milioane de femei în vârstă care trăiesc fără un venit regulat de la o pensie sau de supravietuire, comparativ cu 115 de milioane de bărbaţi.
Alte constatări cheie ale raportului
Între anii 1995 și 2015, ocuparea forței de muncă a crescut rapid în economiile emergente: modificarea absolută a nivelului de ocupare a forţei de muncă a fost de două ori mai mare pentru bărbați decât pentru femei (382 de milioane, respectiv 191 milioane), indiferent de nivelul de calificare. Acest lucru indică faptul că progresele înregistrate în încorporarea femeilor în câmpul muncii este de stagnare.
În țările dezvoltate, femeile petrec, în medie, 4 ore și 20 de minute pe zi pentru a acorda îngrijire neremunerată, în comparație cu 2 ore și 16 minute de către bărbaţi. În țările în curs de dezvoltare, femeile petrec 4 ore și 30 de minute pe zi pentru îngrijirea neremunerată, comparativ cu 1 oră și 20 de minute cât petrec bărbați. Acest decalaj de gen este încă substanțial, însă a scăzut într-un număr mare de țări.
Femile câştigă mai puţin decât bărbaţii
În ceea ce privește salariile, concluziile raportului confirmă estimările anterioare. La nivel mondial, femeile câștigă cu 23% mai puțin decât bărbații, în condițiile în care, la nivel mondial, 46% dintre femei au un loc de muncă, față de 72% dintre bărbați. Acest decalaj s-a redus cu numai 0,6% puncte procentuale în ultimii 20 de ani.
Raportul constată că această diferență salarială nu poate fi explicată doar prin diferențele de educație sau de vârstă. Această diferență poate fi legată de subevaluarea muncii pe care femeile o fac și discriminarea care are loc. De asemenea, acest lucru se întâmplă pentru că femeile sunt nevoite să-și întrerupă cariera lor sau să-şi reducă orele de lucru pentru a-și îndeplini responsabilitățile familiale, cum ar fi îngrijirea copiilor.
Deși au existat unele mici îmbunătățiri în reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați, raportul confirmă previziunile: va fi nevoie de încă 70 de ani pentru a elimina complet această diferența salarială între femei și bărbați.
Realizarea egalității până în 2030
Tema Organizaţiei Internaţionale a Muncii dedicată Zilei Internaționale a Femeii 2016 este „Realizarea egalităţii până în 2030: Viitorul este aici.”
„Realizarea egalității între femei și bărbați la locul de muncă, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, este o condiție prealabilă pentru realizarea unei dezvoltări durabile, care nu lasă pe nimeni în urmă și se asigură că viitorul muncii este munca decentă pentru toate femeile și bărbați „, a declarat Shauna Olney, şefa Direcţiei privind egalitatea de gen și diversitate a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Agenda de 2030 este un consens universal asupra importanței cruciale a egalității de gen și contribuie la realizarea celor 17 obiective de dezvoltare durabilă. Mai multe locuri de muncă – și locuri de muncă de calitate – pentru femei, protecția socială universală și măsuri care să recunoască, să reducă și să redistribuie activităţilr casnice și de îngrijire neremunerată.